Marie Rose Mociornita: “Patru lucruri nu sunt de vanzare in viata …

 - 17 Ian  Eu mă simt fericită în preajma omului care tot timpul se întrebă dacă face destul, pentru ca să-şi justifice viaţa. Eu consider că în viaţă aceasta, nu vreau să fiu un bulgăre care se rostogoleşte de-a lungul ei şi ajunge în valea veţii, fără a face nimic. Mi-a rămas în memorie, spunea Maria Rose, una din cele mai bune replici date într-o sală de judecată, de actorul Al Pacino în filmul Farmec şi Extaz, în care acesta pledând a spus:

- Cea mai gravă amputare care se poate face unui om, este aceia de a i se amputa spiritul sau sufletul.

Într-o convorbire avută cu un prieten american, spunea Marie Rose, am discutat şi de ceea ce suferim noi, cel mai mult. Suferim de o mentalitate dezastruasă, molipsitoare, din trecutul de neuitat, care ne-a epuizat sufletele şi înmuiat inima, răpindu-ne nouă şi tinerilor, frumosul din viitor. Egoismul, ipocrizia, cu tot ce derivă din acestea, sunt ca un virus care a pătruns în toate sferele societaţii Româneşti.  Acel prieten mi-a spus :

- Romanii trebuie să înveţe să facă distincţie între cele doua lumi în care poate trăii omul.

N.A. Articol. Să luăm aminte ca să facem mare schimbare în inimile şi sufletele noastre. Să încercăm să schimbăm mentalitaţi, întâi ale noastre proprii şi apoi a celor din jurul nostru. Să preluăm concepte verificate de istorie şi umanitate, concepte care ne vor schimba viaţa şi soarta în viitor. De acestea şi multe altele, avem strigentă nevoie. Să alungăm  egoismul şi prea plinul infantil de care suferim, mulţi dintre noi. Sunt învăţăminte care sub diferite forme, pot fi adaptate şi asimilate, învăţăminte şi pilde care ne pot ajuta să ne schimbăm, să ne vindecam de boala trecutului, de cei caţiva zeci de ani de întuneric, de trasmitere a acestuia de la o generaţie la alta.

 

Maria Rose Mociorniţa, a povestit care sunt cele doua lumi de la care trebuie să învăţăm , lumi arătate de prietenul ei, în următoarea poveste:

 

Un muritor este invitat să viziteze iadul şi raiul. Ajungând pe tărâmul celor doua lumi, acestuia i se arată doua uşi, una în stânga şi una în dreapta. Ghidul întreabă muritorul ce vrea sa vadă mai întâi. Muritorul alege să i se deschidă uşa iadului, ca să vadă cum arată iadul. Ghidul deschide uşa din stânga. Muritorul vede o masă imensă plină cu toate bunătăţile văzute şi nevăzute, în farfurii şi alte vase. În jurul mesei vede o mulţime de oameni, care mai de care mai sfrijiţi, slabi, prăpădiţi, galbeni şi lihniţi de foame.

 

Aceştia aveau alături de farfuria din care trebuiau să servescă, nişte linguri atât de lungi, că ei nu puteau să le ducă la gură ca să se poată hrănii. Era o văicăreală şi un protest continu, în încăperea iadului. Muritorul iese afară şi spune ghidului să deschidă uşa raiului. Ghidul deschide uşa raiului. Muritorul vede în acel loc o masă tot aşa de mare, la fel plină cu tot felul de bunătăţi, cu aceleaşi linguri, la fel de lungi ca şi în lumea iadului. Totul la fel. În jurul mesei, însă, vede oameni frumoşi, voinici, veseli şi fericiţi. Mirat, muritorul întrebă pe ghid:

 

- Cum se face că şi în iad, ca si în rai, este aceaşi situaţie, dar între oameni este o mare diferenţă? Ghidul îi răspunde muritorului:

 

- În iad fiecare încearcă să se hrănescă singur, în schimb în rai, se hrănesc unul pe altul. Cele doua lumi şi-au arătat singure diferenţele. Aceste diferenţe constau în felul de a fi al omului, cu el însuşi şi cu semenii lui. Noi Românii, avem nevoie să înţelegem aceasta.

Moartea ne va face mai buni, doar cu ceea ce găndim ca putem lăsa bun după noi.

 

Autor articol  Citate de Viorel Muha

 

 

 

    Iată că data inaugurării acceleratorului care ar fi introdus acest corp ceresc numit Tera într-un colaps gravitaţional, îndreptând planeta noastră cu tot ce este pe şi în ea spre acel coridor de prăbuşire interioară, nu a avut loc şi nu sa întâmplat nimic. Acceleratorul sa defectat de doua ori şi a fost oprit pentru ca să fie repornit în primăvara anului 2009.

Acest eveniment care dacă ar fi avut loc prin ciocnirea unui grup de particule cu alt grup, presupuneau unii, vor îndrepta planeta noastră spre acel interior care se “îngustează” 3D plus timp. Acest fenomen corespunzător cu înaintarea spre interiorul acestuia, proporţional ar fi determinat creşterea vitezei cu creşterea masei, întreaga noastră planetă tinzând să posede o masă infinită şi o viteză infinită sau o masă şi o viteză care să tindă spre infinit.

Fenomenul dacă sar fi întâplat trebuie să raţionăm şi să constatăm că, odată cu această cădere şi volumul planetei noastre sar fi micşorat proporţional cu creşterea vitezei şi masei, totul proporţional cu îngustarea acestui coridor.  Intre coridorul 3D plus timp şi planeta noastră în cădere, datorită câmpului gravitaţional, ar fi existat o strictă interdependenţă şi condiţionare reciprocă, cu cât creşterea câmpului gravitaţional ar fi căpătat o tendinţă de accelerare spre infinit.

Logica filozofică şi fizică ne spune că micşorarea unui volum, duce automat şi la reducerea masei, respectiv automat al vitezei (energiei) acestuia, existând o interdependenţăa între masă, viteză si volum, strict proporţional calculabilă. Consider că dacă sar fi întâmplat real acest fenomen, pentru un privitor din afara sistemului, planeta noastră sar fi trasformat într-un punct care dispare instataneu, datorită unei viteze ce ar fi tins spre cea a luminii si o masă care ar fi tinzand spre infinit. Pentru noi cei de pe Tera, inclusiv planeta noastră din perspectiva noastră, nu am fi observat nimic şi nu sar sar fi întâmplat nimic, deoarece totul sar fi micşorat proporţional, respectiv volumul şi masa micsorandu-se, totul cu o viteză “inversă” decat  viteza luminii,  noi neobsevând practic nimic. Stelele rămâneau la locul lor, cele apropiate intrand şi ele la scara timpului universal în acea prăbuşire, dar neobservabilă de noi. Prăbuşirea ar fi continuat o infinitate de timp  cel puţin la scara înţelegerii şi perceperii noastre, atât filozofice cât şi ştiinţifice, prin perspectiva a ceea ce cunostem noi în a ceea ce însemnă corp (volum) masă şi viteza (energie).

 Viorel Muha

Ziar Speranta Agentia Ziarepress

Atenţie ! Viitorul vine spre noi !

Mileniul ne întâmpină cu o asemenea viteză, că trebuie să vedem ce urmează după curbă. Astfel vom evita să dispărem, respectiv să supravieţuim impactului a tot ce provocăm astăzi, cu efecte negative în viitor.

Viorel Muha

Nu de mult timp a început un experiment care se doreşte a fi începutul unei noi ere în cercetarea fizică cuantică. “Spargerea” materie se pare că a ajuns să desfacă şi A.D.N. – ul materiei, căutându-se unicul punct al creaţiei, “particula” lui Dumnezeu. Invit persoanalităţi din domeniu, pasionaţi şi documentaţi, bine pregătiţi, să dezbată şi să răspundă celor care întrebă, la această nouă deschidere spre un alt concept filozofic despre univers.

Acest experiment concret constă, prezentându-l simplu, dintr-un accelerator de particule elementare cu care se doreşte să se accelereze particule la o viteză apropiată de vieza luminii, adică de 300 mii km secundă.

Ţinând cont de formula că e=mc la pătrat, putem deduce uşor, că dacă ne apropiem de viteza luminii, masa particulei accelerate, teoretic ar trebui să crescă în aşa măsură, încât la viteze apropiate de 299, 9 mii km secundă, masa acesteia ar trebui să tindă spre infinit.

Pentru ca să putem accelera o asemenea particulă cât mai aproape de viteza luminii, proporţional cu cresterea vitezei ne va trebui mai multă energie, astfel ca în apropierea vitezei luminii ne trebuie corespunzator o energie indusa de accelerator care să tindă spre infinit.

Acceleratorul construit şi în care se experimentează, accelerarea şi ciocnirea unor particule, departe de a avea energia necesară pentru a ne apropia de zona vitezei luminii, respectiv în zona unei mase care să tindă spre infinit a particulelor care se ciocnesc, ceea ce dacă ar fi aşa, ar determina o catrastrofă în sensul creeării unei mase critice pentru prăbuşire gravitaţională.

Acest accelerator, dispune de energia strict calculata maxima care va aduce particulele respective, la o viteză şi o masă care nu pot tinde spre infinit sau spre acea masă critică. Cel mult spre o energie şi o masă echivalentă cu cea a unei “muşte”, respectiv pentru a sparge particulele în “fragmente” fundamentale de materie.

Un alt aspect este acela că particulele acelerate, la început au o masă care este cu puţin peste zero. În ceea ce priveşte dimensiunile şi zona unde se produc ciocnirile, ele sunt de aceleaşi proporţii, practic extrem de mici, subnucleare. Energia declanşată rezultată ca efect al ciocnirilor tradusă în temperatură, este de zeci de mii de ori mai mare decât în miezul soarelui, datorită spaţiului 3D plus timp extrem de mici în care se produc. Dacă am avea posibilitatea să vedem acele ciocniri, nu vom vedea nimic. Ele se petrec la o dimensiune şi pe un spaţiu-timp extrem de mic, subnuclear.

Deci nu există nici un pericol în ceea ce sar crede că se vor crea condiţiile producerii unui colaps gravitaţional, în acest sens trebuind o energie şi o masă de mii de ori mai mare decât cea a soarelui nostru .

De altfel acceleratorul a fost pornit şi a început accelerarea particulelor de la viteza “zero”, urmând ca în următoarele zeci de zile să ajungă la viteza şi masa calculată, astfel ca prin ciocniri să rezulte acea “singură” sau acele câteva particule fundamentale ale materiei, care prin combinaţii analogic cu codul genetic, formează marea diversitate a particulelor şi materiei universului nostru.

Cineva ma intreba de banii cheltuiti in valoare de miliarde … Eii… problema este mult mai complexa si intrebarea este justificata in ceea ce priveste suma investita precum si alte aspecte, sa zicem de ordin pragmatic si practic ale oamenilor.

Filozofia este filozofie, dar trebuie sa dai cele necesare vietii, in situatia cand milioane de oamenii sunt secerati zilnic din cauza foametei pe cateva continente sau altii (tinerii) din lumea dezvoltata trebuie sa muncesca o viata pentru o modesta casa.

Dar sa vedem daca sumele investite in aceste acceleratoare au justificare. In primul rand cam tot ce se cerceteaza in lume, are sens si aduce beneficii, dar de multe ori si nenorociri, cand aceste cercetari capata caracter militar si sunt folosite spre a distruge, nu pentru a crea. Dar sa ne limitam la acest experiment .

1. Daca se descopera o particula unica sau un grup de particule care impreuna, prin combinare, formeaza materia in imensa sa diversitate, se va dovedii….. cam greu sa deducem aceasta, sa zicem fara unele cunostinte, ca toata lumea trebuie sa accepte ca exista un singur si unic Dumnezeu. Un punct de origine comun pentru tot ce exista in acest univers, va demonstra acest experiment, printre multe altele, la fel sau chiar mult mai importante.

Deci consecintele vor fi acelea printre altele, ca se vor diminua contradictiile absurde si diferentele dintre religii, ca se vor diminua conflictele religioase si acceptarea de catre toti a unui singur si unic Dumnezeu. Fac afirmatia aceasta intr-un context minim de explicati, fiind obligat de enorma cantitate de informatii la care face referire acest concept si experiment.

Ceea ce este esential, este faptul ca unele inalte capete ale bisericii crestine si altele, au cazut de acord cu anumiti oameni de stiinta, ca anumite previziuni din Biblie ( coran, tora, etc.) se regasesc sub o anumita forma in cercetarile si rezultatele oamenilor de stiinta.

Deci iata ca dupa multe sute si sute de ani de conflicte si de ingnorare a stiintei de catre biserica, respectiv a retinerii oamenilor de stiinta de a recunoaste anumite aspecte ale Bibliei care pareau povesti vechi, ca se poate verifica prin cercetari de natura religioasa “spirituala “, filozifice “ateiste” si stintifice “neutre “, ca totul are o origine comuna si ca toata aceasta diversitate in spirit si materie, au ca origine comuna un unic si singur punct. Acest punct, poate fii “particula” lui Dumnezeu pentru oamenii bisericii si toate religiile, iar pentru oamenii de stiinta, elementul primordial de la care sa plecat in evolutia universului 3D-timp sau ND- timp. Bineanteles aceasta este o explicatie minimala si redusa la o minima viziune despre ce este lumea noastra, intr-un univers de o mare coplexitate si in continua schimbare in care existam si noi.

De la acel punct, “particula” lui Dumnezeu sau dezvoltat si alte dimensiuni, universuri, similar cu cele 7-9 ceruri din anumite religii.

Dar tu fiind un om practic, vrei explicatii in ceea ce te priveste pe tine si multii altii, de efectul practic ale acestor cercetari sau altele similare cu acestea. Am aratat aici ca efectul bineinteles in timp, va duce la diminuarea si restrangerea conflictelor religioase, la diminuarea aparitiei altor dogme care prolifereaza datorita vidului moral si spiritual creat de societatea moderna, vid de care profita zeci de indivizi in scopuri financiare, sexuale, etc.

Cineva exclama ; ouu… suna asa de complicat …

Nu este complicata de loc, pana la un anumit nivel. Este ca o poezie cantata pe strune de suflet si univers. Gandeste-te ca Tu esti un univers la fel de infinit, ma refer in imaginatie si gandire la fel de mare ca cel exterior, daca nu mai mult. Creatorul a facut un univers infinit de mare intr-un spatiu-timp infinit de mare, iar in cazul nostru un univers infinit de mare, in ceva care este aproape practic infinit de mic, creierul

” ratiune – imaginatie – suflet -sentimente”.

De aceea in procesul gandirii, cu cat gandesti mai mult si “rationezi”, cu atata te adancesti in tine insuti sau “pleci” spre exterior cu imaginatia. Poti sa te ridici la acel nivel, sa zicem de “luminare”, prag de la care poti face anumite conexiuni intre ceea ce esti tu si ceea ce este totul, adica creatia unica a creatorului, respectiv sa poti sa-ti dai seama de rolul si rostul tau in interiorul acestui univers. La unele personalitati care au o constiinta de sine foarte dezvoltata, acest aspect devine un scop in viata, acela de a te indentifica in sensul de maxima pozitivitate, cu aceasta imensitate exterioara si sa devii o rezonanta a acesteia. Unii reusesc ca se apropie de acest prag, si se pare cu unii au trecut de acesta.

Viorel Muha