Marie Rose Mociornita: “Patru lucruri nu sunt de vanzare in viata …

 - 17 Ian  Eu mă simt fericită în preajma omului care tot timpul se întrebă dacă face destul, pentru ca să-şi justifice viaţa. Eu consider că în viaţă aceasta, nu vreau să fiu un bulgăre care se rostogoleşte de-a lungul ei şi ajunge în valea veţii, fără a face nimic. Mi-a rămas în memorie, spunea Maria Rose, una din cele mai bune replici date într-o sală de judecată, de actorul Al Pacino în filmul Farmec şi Extaz, în care acesta pledând a spus:

- Cea mai gravă amputare care se poate face unui om, este aceia de a i se amputa spiritul sau sufletul.

Într-o convorbire avută cu un prieten american, spunea Marie Rose, am discutat şi de ceea ce suferim noi, cel mai mult. Suferim de o mentalitate dezastruasă, molipsitoare, din trecutul de neuitat, care ne-a epuizat sufletele şi înmuiat inima, răpindu-ne nouă şi tinerilor, frumosul din viitor. Egoismul, ipocrizia, cu tot ce derivă din acestea, sunt ca un virus care a pătruns în toate sferele societaţii Româneşti.  Acel prieten mi-a spus :

- Romanii trebuie să înveţe să facă distincţie între cele doua lumi în care poate trăii omul.

N.A. Articol. Să luăm aminte ca să facem mare schimbare în inimile şi sufletele noastre. Să încercăm să schimbăm mentalitaţi, întâi ale noastre proprii şi apoi a celor din jurul nostru. Să preluăm concepte verificate de istorie şi umanitate, concepte care ne vor schimba viaţa şi soarta în viitor. De acestea şi multe altele, avem strigentă nevoie. Să alungăm  egoismul şi prea plinul infantil de care suferim, mulţi dintre noi. Sunt învăţăminte care sub diferite forme, pot fi adaptate şi asimilate, învăţăminte şi pilde care ne pot ajuta să ne schimbăm, să ne vindecam de boala trecutului, de cei caţiva zeci de ani de întuneric, de trasmitere a acestuia de la o generaţie la alta.

 

Maria Rose Mociorniţa, a povestit care sunt cele doua lumi de la care trebuie să învăţăm , lumi arătate de prietenul ei, în următoarea poveste:

 

Un muritor este invitat să viziteze iadul şi raiul. Ajungând pe tărâmul celor doua lumi, acestuia i se arată doua uşi, una în stânga şi una în dreapta. Ghidul întreabă muritorul ce vrea sa vadă mai întâi. Muritorul alege să i se deschidă uşa iadului, ca să vadă cum arată iadul. Ghidul deschide uşa din stânga. Muritorul vede o masă imensă plină cu toate bunătăţile văzute şi nevăzute, în farfurii şi alte vase. În jurul mesei vede o mulţime de oameni, care mai de care mai sfrijiţi, slabi, prăpădiţi, galbeni şi lihniţi de foame.

 

Aceştia aveau alături de farfuria din care trebuiau să servescă, nişte linguri atât de lungi, că ei nu puteau să le ducă la gură ca să se poată hrănii. Era o văicăreală şi un protest continu, în încăperea iadului. Muritorul iese afară şi spune ghidului să deschidă uşa raiului. Ghidul deschide uşa raiului. Muritorul vede în acel loc o masă tot aşa de mare, la fel plină cu tot felul de bunătăţi, cu aceleaşi linguri, la fel de lungi ca şi în lumea iadului. Totul la fel. În jurul mesei, însă, vede oameni frumoşi, voinici, veseli şi fericiţi. Mirat, muritorul întrebă pe ghid:

 

- Cum se face că şi în iad, ca si în rai, este aceaşi situaţie, dar între oameni este o mare diferenţă? Ghidul îi răspunde muritorului:

 

- În iad fiecare încearcă să se hrănescă singur, în schimb în rai, se hrănesc unul pe altul. Cele doua lumi şi-au arătat singure diferenţele. Aceste diferenţe constau în felul de a fi al omului, cu el însuşi şi cu semenii lui. Noi Românii, avem nevoie să înţelegem aceasta.

Moartea ne va face mai buni, doar cu ceea ce găndim ca putem lăsa bun după noi.

 

Autor articol  Citate de Viorel Muha